Orașul fragil, sau cum am învățat să planific și să nu mai iubesc ruinele - Programul 1

UrbanEye Film Festival.12

Durată: 1h 41m

„Orașul fragil, sau cum am învățat să planific și să nu mai iubesc ruinele” propune filme documentare și utilitare realizate între anii 1940 și 2001, dedicate felului în care orașul răspunde pericolului și practicilor de reconstrucție. Aceste producții surprind - cu puține excepții - nu atât dezastrul în sine, cât efortul colectiv, disciplina și logica planificării ce urmează momentelor de criză.

Reflectând deopotrivă dezastre naturale marcante pentru ultimul secol din istoria României (cutremurele din 1940 și 1977 și inundațiile din 1970), dar și numeroase situații dramatice provocate de neglijențe umane, filmele acestor programe se remarcă în primul rând prin caracterul lor de documente ale unor situații care, din păcate, pot reveni oricând în actualitate (și uneori chiar se întâmplă astfel).

Indiferent dacă registrul lor este triumfalist, moralizator sau mai curând eseistic, discursurile reflectă o gamă largă de preocupări pentru siguranța cetățenilor și pentru modurile de a preveni și minimiza impactul unor contexte similare. Din aceste motive, sperăm că ele se vor dovedi cât se poate de actuale și de relevante în raport cu preocupările contemporane de acțiune în caz de cutremure, inundații și alte situații-limită similare.

Program 1

Zimnicea, oraș socialist (1981, Sevastin Antonescu) 14 minute

Lásd további részleteket

Realizat la patru ani după cutremurul major din 1977, care a lovit puternic și orașul Zimnicea, filmul prezintă (într-un registru triumfalist) reușita cetățenilor și a partidului de a reconstrui, într-un timp record, zonele afectate de dezastru. Prin intermediul unor scene bucolice din prezent și prin conexiunea cu un băiețel născut în noaptea cutremurului care va beneficia de frumusețea și trăinicia noului oraș, viitorul se anunța promițător pentru localnici.

7 grade pe scara Richter (2001, Corina Ilie) 11 minute

Acest documentar-anchetă studențesc investighează, prin intermediul unor cazuri particulare, starea de spirit precară a bucureștenilor care locuiesc în clădiri cu risc seismic ridicat. Apelând la interviuri cu aceștia, filmul reflectă stresul și teama constante resimțite de toți acești cetățeni nefericiți, conștienți că la primul cutremur de magnitudine medie sau mare viețile le vor fi curmate cu certitudine. E o invitație de a reflecta împreună dacă, 25 de ani mai târziu, situația s-a îmbunătățit considerabil pentru locuitorii capitalei României.

Inundațiile (1970, Erich Nussbaum) 11 minute

Realizat imediat după gravele inundații care au afectat multe localități din România în anul 1970, filmul prezintă o perspectivă oficială asupra intervențiilor benefice ale autorităților pentru ajutorarea sinistraților și refacerea caselor și digurilor afectate. Includerea unor numeroase secvențe captate la fața locului conferă întregului o valoare documentară importantă, în ciuda conformismului structurii sale narative și a textului expus de narator.

Fetița cu chibrituri (1971, Octav Ioniță) 11 minute

Unul dintre cele mai surprinzătoare filme ale programului, „Fetița cu chibrituri” e construit sub formă de jurnal al unei fetițe care descoperă lumea, cu tot cu pericolele inerente ce pândesc la fiecare pas. După o primă parte zglobie, ajunsă la munte împreună cu părinții ei și lăsată nesupravegheată, protagonista cunoaște un bărbat (într-o secvență ce promite inițial un alt tip de deznodământ, tot tragic) și învață să se joace cu chibriturile. Această nouă îndeletnicire va conduce la o schimbare dramatică de ton a narațiunii și va funcționa ca o pildă pentru părinții neglijenți de a nu-și mai lăsa vreodată copiii singuri cât ei merg la discotecă să se distreze.

Scurtcircuit (1970, Jean Petrovici) 13 minute

În acest film-anchetă, o jurnalistă descinde într-un bloc unde, din cauza neglijenței administratorului și a unei improvizații la instalația de gaze a clădirii, mai multe apartamente fuseseră afectate de curând de o explozie masivă. Prin interviuri cu locatarii - dintre care se remarcă o familie burgheză ce pierduse în incendiu mai multe tablouri originale valoroase pictate de artiști români marcanți -, documentarul trage un semnal de alarmă cu privire la pericolele presupuse de lipsa de atenție la instalațiile de gaze - din păcate, un subiect încă actual.

Electronicus ... detectează! (1975, Pitt Popescu) 11 minute

Uneori discursul moralizator devine mai eficient când construcția narativă e mai jucăușă - e exact situația acestei comedii science-fiction în care un robot pe nume Electronicus citește trecutul, prezentul și viitorul oamenilor și vede prin garduri și betoane până în ultimele cotloane ascunse ale caselor lor în căutarea de instalații defecte și de improvizații periculoase. Cu Electronicus prin preajmă, devin greu spre imposibil de imaginat alte potențiale dezastre cauzate de neglijențe umane. Păcat că nu există și în realitate un asemenea robot.

Focul deschis (1970, Slavomir Popovici) 10 minute

„Focul deschis” e construit aproape exclusiv din intervenții ale unor localnici afectați de incendii cauzate de neglijența umană și ale unor reprezentanți ai autorităților. Dacă de multe ori în filmele de protecția muncii sau în cele de prevenție oamenii par să rostească texte scrise de alții, documentarul lui Slavomir Popovici se remarcă în primul rând prin naturalețea și dezinvoltura discursurilor celor intervievați.

durată program: 81 de minute

Unele filme pot conține imagini cu impact emoțional